Îmi plac foarte mult Munții Măcin, îmi place vegetația pitică și flora, îmi plac țestoasele dar și rocile vechi, erodate de sutele de ani care au trecut peste ele. Ultima oară când am fost aici am făcut traseul spre Vârful Țuțuiatu, cel mai înalt punct al acestei formațiuni muntoase vechi, și eram nerăbdător să revin.
Vechi și erodați de trecerea timpul, Munții Măcin fac parte din Munții Dobrogei și sunt cei mai vechi munți de pe teritoriul României. Se spune că în vremea tinereții lor acești munți aveau înălțimi de zece ori mai mari și constituiau un lanț muntos ce străbătea Europa de la Est la Vest.
Traseul Culmea Pricopanului este unul de tip circuit, ce se termină în punctul din care îl începi. În același timp, este un traseu de creastă, o creastă aflată la înălțimi mai mici decât cele din Făgăraș sau Bucegi, dar tot creastă rămâne.
Așa cum scrie pe unul dintre panourile de la începutul traseului, Culmea Pricopanului poate fi considerat un traseu de geoturism căci te poartă printre formațiuni geologice spectaculoase ce au luat naștere în urmă cu 255 de milioane de ani. Din punct de vedere peisagistic, aceasta este creasta cea mai spectaculoasă a parcului natural, fiind caracterizată prin uriașe formațiuni granitice, stânci semețe și panorame vaste de jur-împrejur, care îți vor încânta privirea și vor încinge aparatul foto. Traseul parcurge pajiști de stepă, ochiuri de silvostepă și stâncării presărate cu arbori de uscăciune și tufărișuri de păducel, măceș și sălcioară.
Ador broaștele țestoase de aici, sunt foarte frumoase. Broasca țestoasă dobrogeană, Testudo graeca ibera, trăiește între 90 și 125 de ani, fiind o mare iubitoare de căldură. Ea se îngroapă iarna în pământ pentru a hiberna și devine activă când temperaturile trec din nou de 18 grade Celsius. În același timp se adăpostește de căldură atunci când temperatura aerului depășește 28 de grade. Lungimea carapacei sale poate ajunge până la 30 de centimetri.
Nu-ți recomand să faci traseul Culmea Pricopanului în zilele toride de vară pentru că arșița este teribilă chiar și când bate vântul iar umbra lipsește cu desăvârșire. Zonele împădurite de pe traseu sunt foarte mici iar copacii sunt oricum foarte scunzi.
Vechi și erodați de trecerea timpul, Munții Măcin fac parte din Munții Dobrogei și sunt cei mai vechi munți de pe teritoriul României. Se spune că în vremea tinereții lor acești munți aveau înălțimi de zece ori mai mari și constituiau un lanț muntos ce străbătea Europa de la Est la Vest.
Traseul Culmea Pricopanului este unul de tip circuit, ce se termină în punctul din care îl începi. În același timp, este un traseu de creastă, o creastă aflată la înălțimi mai mici decât cele din Făgăraș sau Bucegi, dar tot creastă rămâne.
Așa cum scrie pe unul dintre panourile de la începutul traseului, Culmea Pricopanului poate fi considerat un traseu de geoturism căci te poartă printre formațiuni geologice spectaculoase ce au luat naștere în urmă cu 255 de milioane de ani. Din punct de vedere peisagistic, aceasta este creasta cea mai spectaculoasă a parcului natural, fiind caracterizată prin uriașe formațiuni granitice, stânci semețe și panorame vaste de jur-împrejur, care îți vor încânta privirea și vor încinge aparatul foto. Traseul parcurge pajiști de stepă, ochiuri de silvostepă și stâncării presărate cu arbori de uscăciune și tufărișuri de păducel, măceș și sălcioară.
Ador broaștele țestoase de aici, sunt foarte frumoase. Broasca țestoasă dobrogeană, Testudo graeca ibera, trăiește între 90 și 125 de ani, fiind o mare iubitoare de căldură. Ea se îngroapă iarna în pământ pentru a hiberna și devine activă când temperaturile trec din nou de 18 grade Celsius. În același timp se adăpostește de căldură atunci când temperatura aerului depășește 28 de grade. Lungimea carapacei sale poate ajunge până la 30 de centimetri.
Nu-ți recomand să faci traseul Culmea Pricopanului în zilele toride de vară pentru că arșița este teribilă chiar și când bate vântul iar umbra lipsește cu desăvârșire. Zonele împădurite de pe traseu sunt foarte mici iar copacii sunt oricum foarte scunzi.
TRASEU
Intersecţia din faţa carierei de piatră – Monoliții din granit erodat – Vf. Sulukul Mare – Vf. Sulukul Mic – Vf. Piatra Râioasă – Şaua Şerparu – Vf. Vraju – Vf. Caramalău – Izvorul Fântâna de Leac – Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Intersecţia din faţa carierei de piatră
- bandă albastră: pe toată lungimea traseului
Durată: 4-5 ore
Dificultate: traseul este ușor spre mediu, fără dificultăți tehnice
Accesibilitate: tot timpul anului
Accesibilitate: tot timpul anului
Recomandări: echipament adecvat, atenție la broaștele țestoase
Vezi aici:
 |
| Harta traseului parcmacin.ro |
DESCRIEREA TRASEULUI
Din București se poate ajunge în Măcin fie prin Brăila și apoi se trece Dunărea cu bacul, cum am făcut eu, fie pe la Podul Vadu Oii.
La intrarea pe traseu se ajunge făcând dreapta pe o străduță aflată la aproximativ 2 kilometri de la ieșirea din orașul Măcin ce duce spre Mănăstirea Izvorul Tămăduirii. Traseul începe din fața unei cariere de piatră ce macină nemilos bătrânul munte și urmează marcajul bandă albastră spre dreapta, cum ne uităm la munte. Aici am parcat mașina după ce am parcurs o bucată de drum neasfaltat și tot aici ne vom întoarce, însă din partea stângă, dinspre mănăstire.
În intersecție se găsește un stâlp cu 2 săgeți indicatoare de unde aflăm că intrarea pe traseu este la 20 de minute spre dreapta sau stânga. Noi am ales să mergem spre dreapta. Peste scurt timp se intră pe valea ce se vede spre stânga și găsim două panouri informative.
De aici traseul se continuă ușor, din marcaj în marcaj, urcă până la Monoliții din granit erodat și Vârful Sulukul Mare după care urcă și coboară pe creastă iar spre final coboară din nou până la mănăstire.
Pe la jumătatea traseului, în Șaua Șerparu, este amenajat un loc de odihnă cu mese și bănci de lemn.
În poiana de lângă pădurea dinainte mănăstirii se poate campa. Și aici găsești mese și bănci de lemn.
La intrarea pe traseu se ajunge făcând dreapta pe o străduță aflată la aproximativ 2 kilometri de la ieșirea din orașul Măcin ce duce spre Mănăstirea Izvorul Tămăduirii. Traseul începe din fața unei cariere de piatră ce macină nemilos bătrânul munte și urmează marcajul bandă albastră spre dreapta, cum ne uităm la munte. Aici am parcat mașina după ce am parcurs o bucată de drum neasfaltat și tot aici ne vom întoarce, însă din partea stângă, dinspre mănăstire.
În intersecție se găsește un stâlp cu 2 săgeți indicatoare de unde aflăm că intrarea pe traseu este la 20 de minute spre dreapta sau stânga. Noi am ales să mergem spre dreapta. Peste scurt timp se intră pe valea ce se vede spre stânga și găsim două panouri informative.
De aici traseul se continuă ușor, din marcaj în marcaj, urcă până la Monoliții din granit erodat și Vârful Sulukul Mare după care urcă și coboară pe creastă iar spre final coboară din nou până la mănăstire.
Pe la jumătatea traseului, în Șaua Șerparu, este amenajat un loc de odihnă cu mese și bănci de lemn.
În poiana de lângă pădurea dinainte mănăstirii se poate campa. Și aici găsești mese și bănci de lemn.
LOCALIZARE pe Google Maps:
FOTOGRAFII:
 |
| Indicatorul de la începutul traseului |
 |
| Monoliții din granit erodat |
 |
| Monoliții din granit erodat |
 |
| Monoliții din granit erodat |
 |
| Monoliții din granit erodat |
 |
| Monoliții din granit erodat |
 |
| Monoliții din granit erodat |
 |
| Broască țestoasă dobrogeană (specie rară) |
 |
| Broască țestoasă dobrogeană (specie protejată) |
 |
| Broască țestoasă dobrogeană (specie protejată) |
 |
| Mănăstirea Izvorul Tămăduirii care marchează finalul traseului |
Folosește comentariile
Împărtășește și altora experiența ta, fă precizări referitoare la precizia datelor prezentate sau cu privire la elemente informative care consideri că lipsesc din articol.
Niciun comentariu:
Write comentarii